luni, 7 mai 2007
Anna Karenina de Lev Tolstoi
Cine este Vronski ?
Roman realist modern, desfăşurat pe trei planuri paralele, “Anna Karenina” este centrat pe cele trei personaje cu cea mai mare încărcătură afectivă: Anna ( personaj feminin ce dă şi titlul romanului), Alexei ( soţul legitim) şi Vronski în care eroina investeşte esenţialul până la renunţarea parţială a fiului Serioja şi, în final, până la renunţarea totală de sine.
Căsătorită prematur cu Alexandrovici, prin aranjament familial, Anna este privată de dragostea soţului ceea ce o aruncă în braţele lui Vronski. Profund legată de fiul ei, Serioja reprezintă singura raţiune care o face să penduleze dureros între cei doi bărbaţi. Oferindu-i-se în primă instanţă divorţul, în mod gratuit, Anna se vede constrânsă a refuza, înţelegând consimţământul drept renunţare deliberată la copilul iubit. Anna compromite, în cele din urmă, în numele iubirii, fericirea propriului copil şi, o dată cu ea, propria fericire.
Dragostea celui de-al doilea ( Vronski), aparent nestăvilită, capătă, cu timpul, un aspect obişnuit, spre exasperarea Annei care, jertfind totul pentru iubire, revendică acceaşi dragoste lipsită de orice fel de libertate. Anna, descrisă cu o mare profunzime psihologică în clipele celor mai grave conflicte lăuntrice, nu se remarcă aproape deloc ca personalitate. Ea reprezintă tipul unei doamne din “lumea bună”, şi înainte de dragostea ei pentru Vronski nu a făcut şi nu a vădit nimic ieşit din comun. Ea are mai mult farmec decât alte femei, este mai independentă în hotărâri, dar fără să se ridice prea mult deasupra cercului ei. Conflictele în care se vede implicată nu sunt, în esenţă, expresia unei personalităţi deosebite, ci urmările unui destin omenesc.
Aşa cum arată şi numele său – VRONSKI – (5 consoane şi numai din 2 vocale), acesta ilustrează spiritul malefic care este răspunzător pentru întreaga tragedie ce se petrece în acest roman. Din cauza lui Vronski, Kitty renunţă la adevărata ei iubire şi, implicit, la împlinirea ei sufletească, şi anume , la Levin ( care, deşi nu deţinea ranguri înalte pe lângă ţar sau averi fabuloase, îndrăzeşte, într-un final, să ceară mâna lui Kitty), încredinţându-şi toate speranţele şi aspiraţiile în mâinile contelui Vronski, care se îndrăgosteşte brusc de Anna Karenina.
De asemenea, Vronski este vinovat şi pentru divorţul dintre Anna şi Karenin, şi, în final, pentru moartea Kareninei. Aceasta se hotărăşte să se sinucidă, deoarece îşi dă seama că nu poate avea un viitor lângă conte ( care îi propune să plece împreună departe de Rusia, ţara natală a Kareninei), dar, pe de altă parte, nu poate reveni alături de Karenin, pentru că acesta îi impune divorţul, băiatul lor Serioja, rămânând în grija sa. Ea este conştientă că , datorită comiterii adulterului, are onoarea pătată şi a decăzut ca statut social.
Vronski este de la natură un om care, asemenea multora din mediul său, s-a încadrat cu mare uşurinţă în modul de viaţă al “bunei societăţi”. La început simte un orgoliu masculin banal pentru faptul că a sedus o femeie fermecătoare şi, în plus, măritată. Mai târziu, Vronski va trece cu demnitate prin grelele încercări care-i sunt şi lui hărăzite, dar o va face fără a ajunge la o atitudine accentuată.
Vronski este tipul curtenitorului superficial, care nu crede în virtuţile familiei sau ale cuplului conjugal, pentru că a fost crescut departe de familie şi educat în spiritul milităresc dur.
Deşi la început pare a întruchipa mitul lui Don Juan, el este invadat de iubirea pentru Anna, sentiment căruia nu i se poate împotrivi. Îl găsesc, însă, incapabil să lupte până la capăt pentru a-şi păstra iubirea şi pe Anna. Destinul i-a hărăzit marea dragoste pe care el nu o poate împlini, preferând stilul “uşuratic”, “aventurier” cu care era obişnuit înainte de o cunoaşte pe Anna. Îl suspectez pe Vronski de sterilitate sufletească, neglijând-o şi părăsind-o în ultimă instanţă pe Karenina care merită să fie admirată că a avut curajul să se supună oprobiului public şi să sfideze opinia publică într-o societate superficială, închisă şi plină de prejudecăţi. Vronski se dovedeşte incapabil, în relaţia cu Anna, de niciun sacrificiu. În acest raport inegal, în care singura vinovată ( potrivit instanţei publice) este doar femeia, Anna este cea care dă cel mai mult, ea este aceea care pierde totul: familia, poziţia socială, onoarea, copilul, liniştea sufletească. Ea este cea care sacrifică totul marii Iubiri, în final, sacrificându-se pe sine. Incapabil să-şi controleze emoţiile, el devine din ce în ce mai impulsiv şi nu are răbdare ca sentimentele Annei să se clarifice.
Triunghiul conjugal aduce în faţa cititorului trei psihologii distincte: soţul – inflexibil, tipul funcţionarului sec, ale cărui sentimente sunt ascunse sub carapace- care vrea, iniţial, să păstreze aparenţele, dorind să apară în ochii societăţii ca victimă; Vronski – tipul amantului incapabil să gestioneze, în favoarea cuplului, relaţia care părea să fie Marea Dragoste şi Karenina- simbol al eternului feminin.
Roman realist modern, desfăşurat pe trei planuri paralele, “Anna Karenina” este centrat pe cele trei personaje cu cea mai mare încărcătură afectivă: Anna ( personaj feminin ce dă şi titlul romanului), Alexei ( soţul legitim) şi Vronski în care eroina investeşte esenţialul până la renunţarea parţială a fiului Serioja şi, în final, până la renunţarea totală de sine.
Căsătorită prematur cu Alexandrovici, prin aranjament familial, Anna este privată de dragostea soţului ceea ce o aruncă în braţele lui Vronski. Profund legată de fiul ei, Serioja reprezintă singura raţiune care o face să penduleze dureros între cei doi bărbaţi. Oferindu-i-se în primă instanţă divorţul, în mod gratuit, Anna se vede constrânsă a refuza, înţelegând consimţământul drept renunţare deliberată la copilul iubit. Anna compromite, în cele din urmă, în numele iubirii, fericirea propriului copil şi, o dată cu ea, propria fericire.
Dragostea celui de-al doilea ( Vronski), aparent nestăvilită, capătă, cu timpul, un aspect obişnuit, spre exasperarea Annei care, jertfind totul pentru iubire, revendică acceaşi dragoste lipsită de orice fel de libertate. Anna, descrisă cu o mare profunzime psihologică în clipele celor mai grave conflicte lăuntrice, nu se remarcă aproape deloc ca personalitate. Ea reprezintă tipul unei doamne din “lumea bună”, şi înainte de dragostea ei pentru Vronski nu a făcut şi nu a vădit nimic ieşit din comun. Ea are mai mult farmec decât alte femei, este mai independentă în hotărâri, dar fără să se ridice prea mult deasupra cercului ei. Conflictele în care se vede implicată nu sunt, în esenţă, expresia unei personalităţi deosebite, ci urmările unui destin omenesc.
Aşa cum arată şi numele său – VRONSKI – (5 consoane şi numai din 2 vocale), acesta ilustrează spiritul malefic care este răspunzător pentru întreaga tragedie ce se petrece în acest roman. Din cauza lui Vronski, Kitty renunţă la adevărata ei iubire şi, implicit, la împlinirea ei sufletească, şi anume , la Levin ( care, deşi nu deţinea ranguri înalte pe lângă ţar sau averi fabuloase, îndrăzeşte, într-un final, să ceară mâna lui Kitty), încredinţându-şi toate speranţele şi aspiraţiile în mâinile contelui Vronski, care se îndrăgosteşte brusc de Anna Karenina.
De asemenea, Vronski este vinovat şi pentru divorţul dintre Anna şi Karenin, şi, în final, pentru moartea Kareninei. Aceasta se hotărăşte să se sinucidă, deoarece îşi dă seama că nu poate avea un viitor lângă conte ( care îi propune să plece împreună departe de Rusia, ţara natală a Kareninei), dar, pe de altă parte, nu poate reveni alături de Karenin, pentru că acesta îi impune divorţul, băiatul lor Serioja, rămânând în grija sa. Ea este conştientă că , datorită comiterii adulterului, are onoarea pătată şi a decăzut ca statut social.
Vronski este de la natură un om care, asemenea multora din mediul său, s-a încadrat cu mare uşurinţă în modul de viaţă al “bunei societăţi”. La început simte un orgoliu masculin banal pentru faptul că a sedus o femeie fermecătoare şi, în plus, măritată. Mai târziu, Vronski va trece cu demnitate prin grelele încercări care-i sunt şi lui hărăzite, dar o va face fără a ajunge la o atitudine accentuată.
Vronski este tipul curtenitorului superficial, care nu crede în virtuţile familiei sau ale cuplului conjugal, pentru că a fost crescut departe de familie şi educat în spiritul milităresc dur.
Deşi la început pare a întruchipa mitul lui Don Juan, el este invadat de iubirea pentru Anna, sentiment căruia nu i se poate împotrivi. Îl găsesc, însă, incapabil să lupte până la capăt pentru a-şi păstra iubirea şi pe Anna. Destinul i-a hărăzit marea dragoste pe care el nu o poate împlini, preferând stilul “uşuratic”, “aventurier” cu care era obişnuit înainte de o cunoaşte pe Anna. Îl suspectez pe Vronski de sterilitate sufletească, neglijând-o şi părăsind-o în ultimă instanţă pe Karenina care merită să fie admirată că a avut curajul să se supună oprobiului public şi să sfideze opinia publică într-o societate superficială, închisă şi plină de prejudecăţi. Vronski se dovedeşte incapabil, în relaţia cu Anna, de niciun sacrificiu. În acest raport inegal, în care singura vinovată ( potrivit instanţei publice) este doar femeia, Anna este cea care dă cel mai mult, ea este aceea care pierde totul: familia, poziţia socială, onoarea, copilul, liniştea sufletească. Ea este cea care sacrifică totul marii Iubiri, în final, sacrificându-se pe sine. Incapabil să-şi controleze emoţiile, el devine din ce în ce mai impulsiv şi nu are răbdare ca sentimentele Annei să se clarifice.
Triunghiul conjugal aduce în faţa cititorului trei psihologii distincte: soţul – inflexibil, tipul funcţionarului sec, ale cărui sentimente sunt ascunse sub carapace- care vrea, iniţial, să păstreze aparenţele, dorind să apară în ochii societăţii ca victimă; Vronski – tipul amantului incapabil să gestioneze, în favoarea cuplului, relaţia care părea să fie Marea Dragoste şi Karenina- simbol al eternului feminin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)