Lectia de jurnalism

Dacă ar fi să întocmesc o fişă personală a lui Robert Turcescu, cuvintele-cheie ar fi : inteligenţă, ambiţie, siguranţă de sine şi profesionalism.
Îl caracterizează, aşa cum se cuvine unui jurnalist care se respectă, o mare doză de curiozitate, un extraordinar apetit pentru dialog, dorinţa de a comunica eficient despicând tranşant problemele, implicarea în chestiunile sociale şi politice.
Piteştean de origine, „ăla cu bilele” (cum mărturiseşte că este strigat pe stradă când este recunoscut), jurnalist de mare clasă, un rasat în profesie, realizând emisiunea „100%”, Turcescu este un nume de referinţă în peisajul ziaristic românesc contemporan; în meseria de jurnalist pe care o face cu dăruire, dar mai ales cu rigoare şi respect pentru cei cărora se adresează, Turcescu a avut marea şansă să cunoască, prin emisiunile pe care le-a realizat, persoane şi personalităţi de marcă: preşedinţi de stat şi de guverne, scriitori, politicieni mai mult sau mai puţin trecători pe scena politică românească.
Crezul său este profesionalismul şi dorinţa de a sluji publicul printr-o informare corectă, clară, precisă prin toate variantele de exprimare: varianta radio, presa scrisă, televiziunea şi , nu în ultimul rând, presa electronică, în care vede viitorul (strălucit) presei: e-jurnalismul.
Respectul pentru deontologia jurnalistică şi regulile competiţiei din breaslă sunt alte două puncte din „decalogul” jurnalistului pe care Robert Turcescu le preţuieşte bazându-se pe principiul moral al ziaristului care se respectă şi îşi stimează cititorii, radioascultătorii sau telespectatorii.
Aceste calităţi pe care le-am intuit, le-am bănuit urmărindu-i emisiunile TV sau de la radio, le-am descoperit „life” cu ocazia zilelor FESTUDIS IAŞI. Întâlnirea seminar, care a avut loc în Aula Magna „Mihai Eminescu” a Universităţii „Al.I.Cuza” a fost organizată de ASJ (Asociaţia Studenţilor Jurnalişti) din Iaşi. Unul dintre cei mai tineri (30 de ani) şi mai în vogă jurnalişti ai momentului a fost 100% la Iaşi. Tot cu această ocazie au fost prezentate şi cele două volume publicate la Editura Polirom: „Dans la Bragadiru.Cum se vede România în direct” şi „ Fiare vechi.Dileme cotidiene”. Au prezentat Daniel Condurache (coord. Departamentul de Jurnalism din cadrul Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi) şi Silviu Lupescu (director general al Editurii Polirom).
Nu întâmplător evenimentul a avut loc la patru zile de Ziua Mondială a libertăţii presei ( dacă nu ştiaţi – 3 mai ).
Invitat la dezbaterea „Presa-câine de pază sau armă de şantaj”, Robert Turcescu s-a debrăcat (şi la propriu şi la figurat) de sacou şi convenţiile/morga academice/ă pe care i le/o impunea sala, a coborât ca un show—man ce este printre studenţi şi a susţinut o neconvenţională lecţie de jurnalism.
Umorul şi incisivitatea au fost cele două mărci ale unui monolog maraton (două ore), după care au urmat întrebările studenţilor din sală, cărora invitatul le-a răspuns efervescent , alternând cu lungi divagaţii (care au încântat asistenţa fără a plictisi).
Dărâmarea mitului jurnalistului „cu talent”, „ce înseamnă să fii un jurnalist profesionist” şi libertatea presei au fost liniile de forţă ale discursului pe care Robert Turcescu le-a dezvoltat cu micile „ticuri” ale omului de televiziune (fără a fi teatral însă).
Ca şi Mihai Tatulici, mai tânărul coleg de la „Realitatea” a ţinut să sublinieze importanţa lecturii în dezvoltarea personalităţii oricărui tânăr, dar mai ales a viitorului om de presă.
DEX-ul, dicţionarul de sinonime, un antrenament zilnic (lectură, scris, exersat stil), fără renunţare, fără amânare, sunt elementele „simple” ale formării jurnalistului de mâine.
Deschis, vertical şi cu stilu-i caracteristic, Turcescu a ţinut o adevărată lecţie de jurnalism, neacademică, neîncorsetată de rigorile catedrei, dar sinceră şi eficace.